Zaharină de sodiu | 6155-57-3

Zaharina de sodiu a fost produsă pentru prima dată în 1879 de Constantin Fahlberg, care era un chimist care lucra la derivații de gudron de cărbune la Universitatea Johns Hopkins.

De-a lungul cercetărilor sale, a descoperit accidental zaharinele de sodiu cu o aromă intens dulce. În 1884, Fahlberg a solicitat brevete în mai multe țări, deoarece a descris metode de producere a acestei substanțe chimice, pe care a numit-o zaharină.

Este cristal alb sau putere cu dulceață inodoroasă sau ușoară, ușor solubil în apă.

Dulceața sa este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât cea a zahărului.

Este stabil în proprietăți chimice, fără fermentație și schimbare de culoare.

Pentru a fi folosit ca un singur îndulcitor, are un gust puțin amar. In mod normal se recomanda a fi folosit impreuna cu alti indulcitori sau regulatori de aciditate, care ar putea acoperi bine gustul amar.

Dintre toți îndulcitorii de pe piața actuală, zaharina de sodiu are cel mai mic cost unitar calculat în funcție de dulceața unitară.

Până acum, după ce a fost folosită în domeniul alimentar de mai bine de 100 de ani, zaharina de sodiu s-a dovedit a fi sigură pentru consumul uman în limita corespunzătoare.

Zaharina de sodiu a devenit cu adevărat populară doar în timpul penuriei de zahăr de-a lungul Primului Război Mondial, chiar dacă zaharina de sodiu a fost lansată publicului la scurt timp după descoperirea zaharinelor de sodiu ca îndulcitori alimentari. Zaharina de sodiu a devenit și mai populară de-a lungul anilor 1960 și 1970. Persoanele care fac dietă cu zaharina de sodiu, deoarece zaharina de sodiu este un îndulcitor fără calorii și colesteral. Zaharina de sodiu se găsește în mod obișnuit în restaurante și magazine alimentare în pungi roz sub marca populară „SweetN Low”. O serie de băuturi sunt zaharine de sodiu îndulcite, cea mai populară fiind Coca-Cola, care a fost introdusă în 1963 ca băutură răcoritoare cola dietetică.